Inimioare pentru inimioare

In sfarsit, am gasit o cale sa ma ating de subiect, ii multumesc Ceskai pentru initiativa, altfel nu ajungeam sa mai zic nimic, mereu ma iau cu altele. Da, o sa incerc sa ajut cat pot eu de mult aceasta campanie, deja nu ma mai vad in stare sa urmaresc reclama aceasta, mi se pare cel putin cruda, ca sa nu spun barbara. Oare oamenii care au venit cu ideea nu au copii? Cum sa arati un patut gol si sa zici "simti ca lipseste ceva, nu-i asa?" Urmatorul pas era: "Oare ce-o fi?" Eu inteleg ca vor sa aiba un impact mare, dar nu vad rostul unui astfel de umor negru mult prea atroce pentru subiect. Ce cred ei ca starnesc in inimile parintilor, ca tot vorbeam de inimi, ai caror copii au disparut pe motivul asta? Oamenii aia chiar nu au nevoie de o asa 'stimulare'. In fine, daca CNA a trecut cu vederea, pot eu sa ma opun?
So, astea sunt cateva dintre pozele noastre, facute la repezeala; io zic ca, pana pe 30, mai adunam de 10x pe atata! Deci, sa trecem la treaba!

Later edit: Eram atat de infierbantata, incat am uitat sa zic ce-i cu ploaia asta de inimioare :D Am inceput cu sfarsitul si sfarsesc cu inceputul. Deci: campania "Inima Copiilor pentru Marie Curie" isi propune sa stranga fonduri pentru un departament de cardiochirurgie, de care spitalul mai sus mentionat nu dispune. Pentru aceasta, s-a organizat si un concurs in care participantii trebuie sa porneasca la o adevarata vanatoare de inimioare. Regulile sunt simple - inimioarele trebuiesc 'gasite', nu create special pentru aceasta ocazie. In plus, pozele trebuie sa apartina participantilor. Pentru fiecare inimioara 'valida', doneaza Asociatiei 'Inima Copiilor' cate 2 euro.

Blogul meu:
O capsuna in forma de inimioara:

Lenjerie de pat :D


Iepuras caruia i se 'ciulesc' urechile in forma de inimioara:
Jeansii mei:

O sa trimit mail, promit!

Si daca nu m-ati vazut tuns..

Da-mi camera!

Hai te rooog!

Alintatura lu' mami

De fiecare data cand ma gandesc la Conrad, ii spun altfel in gandul meu; si cand vorbesc cu mama la telefon, imi vin in minte tot felul de alinturi dulci pentru puisorul mic. Numai cand vorbesc cu el ii spun Conrad, sau cand sunt serioasa, ca acum :D In rest, ii spun minnis, puf (cu toate derivatele: pufosanie, pufulete, pufisor, pufus, etc.), ingeras (de fapt, mai mult ingerutsi si ingerescu - am un carlig la -escu asta :)) ), patratel (patra', patratescu), iubire (iubitul meu, iubitul lui mama, iubiroscop :)) - asta e cam penibil), fluturas, albinuta, bebezaur (si o serie de d'astea cu -zaur in coada), gargarita, bombonica, bombitsa, bulgaras, ciucurel, ieduts (iedutsi), pinkiss (pinkishor, pinkisraider), guschpitz (asta e de la Bogdan, nasul; nu stim niciunul ce inseamna, dar cand mergem la nasi e 'guschpitz mic'), mumusetse (aka frumusete, mai rar asta din urma), minune mica, papusa (si... ati ghicit, papusescu), activitate (asta e de la Ioli, matusa; am mai adaugat eu pe urma energie, agitatsel, agitatsescu, din acelasi camp semantic :)) ), buni ii mai spune si turturica, eu ii mai spun 'un ungur mic' :)) (datorita celor catorva picaturi de sange unguresc, ati observat, am spus datorita, daaa? Sunt bozgorofila, sa fie clar :)) ). Ummm.. ce altceva? Veverita, porumbescu (de la porumbel, nu de la Ciprian :D ), creasta (crestutsi cu accent pe i :P), ahh! Si cate oi mai fi spus, si le-oi fi uitat...

Dimineata lui Conrad

Ieri dimineata am decis de comun acord, eu si Conrad, ca e dimineata lui. Buuun! Asta inseamna ca el are painea si cutitul, face dupa cum il taie capul, pedepseste cand nu ii convine ceva, are voie la tot ce il binedispune.
Prima treaba pe care a facut-o a fost sa mearga descult pe gresie, asa a vrut baiatul, asa s-a facut. Apoi a escaladat singurul fotoliu din sufragerie catre culmile mult-ravnite: biroul. A cercetat butonul de 'home' de la o tastatura semi-utilizabila. A insistat si l-a dovedit. Ce baiat perseverent are mama!
A mancat cu furie, l-am lasat sa manance singur, cu stropi, cu murdarit tot ce atingea. Eu incercam sa fiu cat mai obiectiva, dar vedeam totul ca pe o bataie d'aia din desenele animate, un nor din care ies maini, picioare, stele verzi.. A urmat o etapa mai delicata, spalatul de dupa 'masa' - Conrad a 'jumulit' sapunul bine-bine - ii pare un articol foarte funny, ca aluneca si e greu de pastrat intre doua manute asa de mici. Rade din toata inima de cate ori intra in contact cu materia. Acum l-a smotocit cu sarg, a fost numai al lui, fara 'gata', pana s-a saturat. A ramas jumate din cat era. Pe urma s-a jucat cu peria de unghii de pe marginea chiuvetei la care nu ar avea voie intr-o dimineata obisnuita, pentru simplul motiv ca instrumentul este indeosebi folosit pentru unghiile de la picioare, iar Conrad s-ar spala cu el pe dinti :D A reusit totusi sa se abtina, a frecat nitelus chiuveta, dupa care a aruncat periuta fix in buda. Dupa ce s-a mai balacit, a cerut sa fie lasat jos, a inspectat putin galeata cu laturi si mopul, a fost spalat din nou, sters, desi acestea nu le-a mai cerut, dar nici nu s-a opus. Si-a ales hainele pentru plimbare - initial 3 perechi de pantaloni, dar on a second thought si-a ales si un tricou si numai una dintre perechile de pantaloni. Culmea, era chiar din set cu tricoul (i-a suflat je :D)
A primit crema pentru protectie solara; dupa ce a fost cremuit bine a cerut sa se joace cu tubul, din care a mancat jumate. M-a muscat revoltat de mana cand am incercat sa i-l indepartez. L-am luat cu noi. Pe drum l-a parasit intr-o tufa de buxus.
Am dat la carut pana am ajuns la Andreea, nasa lui Conrad. Baiatul adormise, am mancat si noi o inghetata si am vorbit ca fetele, am dat vreo doua ture, pana s-a trezit seful de lucrari. A vrut jos din carut - m-am conformat. A trebuit sa alergam dupa el in toate directiile, sa ne uitam in alta parte cand culegea toate mucurile de tigara, am mers pe aleea pe care voia el, pana la un santier unde niste muncitori incinsi ne-au facut niste urari.
Ne-am facut ca ploua cand a bagat capul sub o masina parcata dupa vreo pisica or smth.
Ne-am intalnit cu Luca, nepotelul Andreei, si cu mama lui. Conrad a incercat sa socializeze. Adica l-a zgaltait de cateva ori pe minor, pana i-am 'suflat' eu inca o data ca s-ar putea sa mai vrea sa faca si altceva. S-a reorientat rapid, a gasit niste trepte ce duceau la o scara de bloc cu interfon. Le-a urcat cum stie el mai bine in worst case scenario - fara balustrada => deabusilea.. A ajuns in varful lor murdar pana la ochi, dar fericit, gafaind, extatic; s-a dus glont sa mestereasca la butoane. Dupa ce a sunat la domicilii inventate si a conversat cu locatarii acestora la fel de reali s-a decis sa coboare treptele cum stie el ca se coboara chestiile inalte, gen canapeaua din sufragerie - tot deabusilea, cu spatele. Needless to say ca a mai pus un strat de jeg pe el, daca nu chiar mai bine. Andreea scrasnea din dinti si statea sa cada din picioare. Cu un licar in ochisori, cu zambetul pana la urechi, s-a intors la prietenul Luca, sa ii povesteasca cum e acolo, sus. I-a mai zguduit caruciorul de cateva ori, a lasat cateva amprente maronii, dar Luca e baiat bun, nu ii poarta pica.
Am plecat spre casa Andreei; pe drum si-a aruncat suzeta si in secunda urmatoare a trecut un SUV peste ea, de a devenit de neidentificat.. Suzeta, nu SUV-ul.
Am urcat sus la nashi, sa papam o supa; acolo a avut voie sa bruscheze cuptorul cu microunde si sa manance fara baveta. Mami a baut niste sangria, sa vada lucrurile cu alti ochi. Sau cu ochii altuia. Whatever.
Afara se topea asfaltul, asa ca am luat autobuzul, unde Conrad a profitat de orice proximitate cu vreo bara, un aparat de compostat sau pletele vreunei domnisoare. A trebuit sa pun pe fata nenumarate zambete false si sa imi umplu gura de 'scuuuze, e si el mic'. Mi-am dat, in gand, cateva suturi in fund.
Back home. Copilu' incearca sa doarma. E destul de surmenat. Nu are stare, se framanta si se intoarce pe toate partile. Decid sa dorm cu el, ca doar e (inca!) dimineata lui. Il las sa ma traga de nas, sa imi numere dintii si sa imi bage degetele in ochi vreo jumatate de ora. Incep sa ma plictisesc de jocul asta. Stau cu ochii pe ceas. La un moment dat lucrurile iau o intorsatura brusca. Asa, fara un preaviz, nu mai e voie. Dimineata a apus. Copilul e derutat. Se fastaceste. Se incrunta, se inroseste. Vrea sa planga. Il iau in brate si ma duc cu el la oglinda sa facem 'cade baiatul'. Rade. Hohotele se intetesc, e bine, si-a reintrat in rol. Il iubesc la fel de mult ca de dimineata, numai ca ma simt mai capabila. Mai toleranta. Mai putin superficiala. Mai putin spectator. Ma intorc la el si il iubesc iar, pana lesina de ras!